Suntem mai aproape ca niciodată de înțelegerea fenomenului misterios déjà vu: ce au descoperit cercetătorii
Termenul déjà vu înseamnă literalmente „deja văzut”. Ați avut vreodată acel sentiment ciudat că ați trăit exact aceeași situație înainte, chiar dacă acest lucru este imposibil? Uneori poate părea chiar că retrăiești ceva ce s-a întâmplat deja. Acest fenomen, cunoscut sub numele de déjà vu, i-a nedumerit pe filozofi, neurologi și scriitori de foarte mult timp.
Începând cu sfârșitul anilor 1800, au început să apară multe teorii cu privire la ceea ce ar putea provoca un déjà vu, care înseamnă „deja văzut” în franceză. Oamenii s-au gândit că poate provine dintr-o disfuncție mentală sau poate dintr-un tip de problemă a creierului. Sau poate a fost un “sughiț” temporar în funcționarea normală a memoriei umane. Dar subiectul nu a ajuns în domeniul științei decât de curând.
La începutul acestui mileniu, un om de știință pe nume Alan Brown a decis să efectueze o analiză a tot ceea ce cercetătorii au scris despre déjà vu până în acel moment. Mare parte din ceea ce a putut găsi avea o parte paranormală, având de-a face cu supranaturalul – lucruri precum viețile trecute sau abilitățile psihice. Dar a găsit și studii care au chestionat oamenii obișnuiți despre experiențele lor de déjà vu. Din toate aceste lucrări, Brown a reușit să culeagă câteva constatări de bază despre fenomenul déjà vu.
Ce este déjà vu-ul, de fapt
De exemplu, Brown a stabilit că aproximativ două treimi dintre oameni experimentează un déjà vu, la un moment dat, în viața lor. El a stabilit că cel mai frecvent declanșator al déjà-vu-ului este un eveniment sau un loc, iar următorul cel mai frecvent declanșator este o conversație. El a raportat, de asemenea, indicii de-a lungul unui secol de literatură medicală despre o posibilă asociere între déjà vu și unele tipuri de activitate convulsivă în creier.
Recenzia lui Brown a adus subiectul pe tărâmul științei de masă, deoarece a apărut atât într-un jurnal științific pe care oamenii de știință care studiază cunoașterea tind să îl citească, cât și într-o carte destinată oamenilor de știință. Munca lui a servit ca un catalizator pentru ca oamenii de știință să creeze experimente pentru a investiga acest fenomen.
Astfel, îndemnați de munca lui Brown, niște cercetători au început să efectueze experimente, într-un studiu amplu, menite să testeze ipoteze despre posibilele mecanisme de déjà vu. Așadar, au investigat o ipoteză veche de aproape un secol care sugerează că déjà vu-ul se poate întâmpla atunci când există o asemănare spațială între o scenă actuală și o scenă nerechemată în memoria ta. Psihologii au numit aceasta ipoteza familiarității Gestalt.
De exemplu, imaginează-ți că treci pe lângă camera de îngrijire într-o unitate spitalicească, în drum spre vizitarea unui prieten bolnav. Deși nu ai mai fost niciodată la acest spital până acum, ești impresionat de sentimentul pe care îl ai. Cauza care stă la baza acestei experiențe de déjà vu ar putea fi aceea că aspectul scenei, inclusiv amplasarea mobilierului și a anumitor obiecte în spațiu, are același aspect ca o scenă diferită pe care ai experimentat-o în trecut.
Poate modul în care este amplasată camera de îngrijire – mobilierul, obiectele de pe tejghea, modul în care se conectează la colțurile holului – este același cu modul în care a fost aranjat un set de mese, în raport cu semnele și mobilierul dintr-un hol la intrare, la un eveniment școlar la care ai participat cu un an mai devreme. Conform ipotezei de familiaritate a Gestalt, dacă acea situație anterioară cu un aspect similar cu cea actuală nu îți vine în minte, s-ar putea să rămâi doar cu un puternic sentiment de familiaritate pentru cea actuală.
Pentru a investiga această idee în laborator, echipa a folosit realitatea virtuală pentru a plasa oamenii în scene. În acest fel, au putut manipula mediile în care se găseau oamenii – unele scene împărtășeau același aspect spațial, în timp ce altfel erau distincte. După cum s-a prezis, déjà vu-ul era mai probabil să se întâmple atunci când oamenii se aflau într-o scenă care conținea aceeași aranjare spațială a elementelor ca o scenă anterioară pe care au văzut-o, dar nu și-au amintit.
Această cercetare sugerează că un factor care contribuie la déjà vu poate fi asemănarea spațială a unei noi scene cu una din memorie care nu poate fi amintită în mod conștient în acest moment. Cu toate acestea, nu înseamnă că asemănarea spațială este singura cauză a déjà vu-ului. Foarte probabil, mulți factori pot contribui la ceea ce face ca o scenă sau o situație să pară familiară. Mai multe cercetări sunt în desfășurare pentru a investiga factorii posibili suplimentari în acest fenomen misterios.